Postări

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Imagine
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)

un rai de humă

Imagine
mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Rememorare

Imagine
Am trecut printr-un iad, Amândoi, Te priveam disperată, Lăcrimând…
Acum te privesc dormind liniştit, Umplându-mi braţele, După o seară în care ai chicotit într-una hilar.
Ai crescut sub ochii mei, Îmbrăţişându-te, seară de seară. Ziua eram departe, Disperată să agonisesc, Cele trebuincioase traiului.
Acum îmi umpli braţele şi eu, Eu te privesc mirată, Întrebându-mă: Eu unde eram în vreme ce tu creşteai?
Au trecut anii şi eu simt nevoia să pun punct, Acestei suferinţe prea adânci pentru noi. Iartă-mă, te rog, a mia oară… Nu am ştiut să te privesc, Şi să cresc, O dată cu tine!

MF, 30 nov. 2017
(foto: Internet)

Fără rost

Imagine
Se zbate în noapte urletul mut al tăcerii, Şi unghiile zgârie pereţii unui suflet rătăcit, Autumnală pesimistă a durerii, Când într-un colţ a rămas doar un cuvant nerostit.
Ce-mi va aduce ziua de mâine, Mai mult decât mi-a adus ziua de ieri, Un strop de venin pe felia de pâine, O propoziţie goală, uitată-n dureri.
Şi ce mai urmează, mai mult decât a fost, Pe treptele reci, ce duc spre nicăieri, Cuvinte rostite de guri fără rost, Clipe pierdute, uitate-n dureri.
Poate ieri, poate azi, poate mâine, Am uitat să trec pagina la cartea unei vieţi de prisos, Un strop de venin pe felia de pâine, Şi vorbe, multe vorbe goale, din guri fără rost.
MF, 2017



 (foto: Internet)

Cu ochii zdreliţi

Imagine
Ochii zdreliţi

În noaptea albă, mi-am golit sufletul de emoţii, De trăiri “pozitive” ce duc către nicăieri, Aştept somnul raţiunii să nu-mi nască monştri, Să mă cuprindă aleanul, în chip de visări.
De unde să ştiu că mi-e scris să trăiesc, O veşnică singurătate în doi, Şi trece şi ora, şi ştiu că doresc, Să astup golul insipid dintre noi.
E camera goală, şi viaţa la fel, Alergăm după bani, din zori, până seara târziu, Cu inimi zdrelite şi nervi de oţel, Cu ochii în lacrimi şi gândul pustiu.
E camera goală, o las, mă retrag, E ceasul târziu, regretul, la fel, Clipele-atarnă de destinul firav, Am ochii zdreliţi şi nervi de oţel.

MF, 2017
(foto: Internet)

haiku

Imagine
Ador magia
Şoaptelor de iubire…
Codrul susură.
MF



(foto: Internet)

haiku

Imagine
Căutăm visul
În noianul vorbelor
Rătăcite ieri.
MF





(foto: Internet)