Balada unei “proaste” fără leac



Dau cu mătura şi spăl
Mă foiesc de colo colo,
Toată ziua fac mâncare
Şi răcnesc mereu “da solo”
Nu contează că nu pot
Nu e nimeni să asculte
Uneori supun la vot
Urlu vrute şi nevrute.
Sunt o “proastă” fără leac
Mai mereu îndragostită
Seara mă aşez şi zac
Înjurată, necinstită.
Cer, cerşesc, mă umilesc
În casă s-avem de toate
Toată lumea însa spune
C-am greşit iar peste poate.
Cer, cerşesc, mă umilesc
Plină sunt de datorii
Insă asta nu contează
Fac totul pentru copii.
Seara simt ca nu mai pot
Hai citeşte-mi, iar vreau apă,
Tata iar zace în crâşmă
Mai târziu sunt înjurată.
Mama le poate pe toate,
Dă-mi şi aia, vreau cealaltă,
Noaptea mă uit pe pereţi
Nu se mai sfarşeste-odată.
Nu am timp nici să citesc,
Toată ziua la găleată
Spăl şi curăţ şi muncesc
Nu se mai sfârşeşte-oadată.
La ore e zarvă mare
Fac ce vor şi spun ce vor
Ştiu că doamna obligată
Va face pe placul lor.
E sistemul de doi lei
Am luat ce-am vrut şi gata
Obligată le fac moftu
Doamna-i profa bună. Gata.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

Altă poveste

un rai de humă