Deocamdată

Privirea mea, privirea ta,
În zori de zi…

Nu mai contează!

Ce-a fost a fost,
Nu este necesar,
Nu voi muri, nu va mai fi.

Copilul meu, iubit şi drag,


Vrea beţe, bile, vrea kendame,


Iar eu nu ştiu ce să mă fac,
Al meu bărbat,
Tot timpul beat…
O gură de cafea amară,


Mă culc devreme, de cu seară,
Si mă trezesc în zori de zi,
Să scriu poveşti,
Ce n-ar mai fi,
Cu o femeie nefericită,
Şi prea devreme ‘nbătrânită,
Cu un “bărbat” prea temerar,
Şi un baiat prea iute, dar,
Îmi pasă mult prea mult de ei,
Lor nu le pasă despre mine,
Dacă îmi este rău sau bine,
Şi idioată, clar, sunt eu,
Nu sunt nici gnostic, nici ateu,
Doar o femeie supărată,
Că sunt prea des, prea mult certată,

Deocamdată!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

Altă poveste