Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa
m-am trezit în zori să  scriu
sufletul îmi e pustiu
şi mă gândesc că în curând
va fi o mare tragedie pe Pământ.

Nu pot să dorm
dar lupt si sper

iubirea lui, făptura lui,
mic giuvaer!

Sfârşeşte Doamne cu Pământul
goleşte-mi de menire gândul
ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur
îmi este nefiresc de greu,
nu sunt nici gnostic, nici ateu,
sunt doar o simplă pierde-vară…,
scriu poezie despre ţară,


pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum,
se va sfârşi! Vă spun de pe acum!

Nu este cale de întors,
Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici,
Au întors lumea pe dos.

Un iad îmi este existenţa,
Fac rimă  azi cu flatuenţa,
Şi râd,
Îmi pare necesar,

Să spun, să scriu şi să  dispar!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Altă poveste

Deocamdată