Peste poate


Un semn pe cer, un semn albastru,
Şi-n visul meu un cal maiastru,
Un om nebun şi un copil,
Prunc frumos cu suflet blând,
Mă ţii legată de Pământ.

Într-o buclă temporală,
Se învârte lumea noastră,
Toată lumea se distrează,
Mulţi nu ştiu ce ne asteaptă.

Strategia de la şah,
S-a transformat în ambianţă,

Şi totul are rezonanţă

În Infinit.

Totu-i uitat!

Nu, timpul nu e relativ,
E doar nisip într-o clepsidră,
Mă simt stingheră, sunt timidă,
Şi văd că lumea asta toată,
E botoxată.

Mă simt stingheră şi ciudată,
În lumea lor de silicoane,
Iar ai băut prea mult Ioane,
Iar vii să-mi spui că sunt desteaptă,
Când vrei rasplată.

Într-o lume de nătângi,
De tâmpiţi, de sclavi, de slugi,
Poate-s singura cu cap,
Însă totul e uitat,

Prin pacat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

Altă poveste

Deocamdată